Livrare în 1 zi din 15 depozite locale în toate regiunile SUA, Canada, Marea Britanie, țările UE, Orientul Mijlociu, America Latină, Asia, Australia și NZ.
Discutați cu chatbot-ul nostru Clawdia pentru răspunsuri instantanee sau trimiteți-ne un e-mail support@fipmed.co pentru răspunsuri în 2 ore.

Cum se îmbolnăvesc pisicile de FIP: Care sunt cauzele FIP la pisici?

Cum se îmbolnăvesc pisicile de FIP?

Coronavirusul felin (FCoV) este principala cauză a FIP la pisici, deși sunt posibile și alte moduri de transmitere.

Coronavirusul felin (FCoV)

Coronavirusul felin (FCoV) este o infecție virală frecventă la pisici care, de obicei, nu provoacă niciun simptom sau poate fi asociată doar cu diaree ușoară.
Este foarte contagioasă și se poate răspândi prin contact direct, indirect sau pe cale fecalo-orală între pisicile din aceeași gospodărie.
FCoV este un virus cu un înveliș și un genom ARN monocatenar.
Mulți dezinfectanți obișnuiți pot inactiva rapid virusul, deoarece acesta este destul de slab.
Pisicile care trăiesc în spații restrânse sau în situații în care există mai multe pisici sunt mai vulnerabile la expunere și transmitere.
FCoV nu este un virus zoonotic, ceea ce înseamnă că nu infectează frecvent oamenii.
Cu toate acestea, au fost raportate câteva cazuri de infecție umană.
FCoV se răspândește cel mai frecvent prin contact cu saliva, secrețiile nazale, fecalele și obiectele contaminate cu virus ale pisicilor bolnave. FECV (Feline Enteric Coronavirus): Versiunea mai puțin virulentă a virusului este FECV.
Acesta afectează în principal tractul digestiv al pisicilor.
Multe pisici infectate sunt asimptomatice, ceea ce înseamnă că nu prezintă semne clinice de boală.
FECV poate produce simptome gastrointestinale moderate, cum ar fi diareea, la anumiți pacienți, dar în mod normal dispare fără tratament.
Pisicile infectate cu FECV pot excreta virusul în fecalele lor, putând infecta alte pisici. FIPV (virusul peritonitei infecțioase feline): FIPV este cea mai periculoasă și periculoasă tulpină a virusului care poate provoca peritonita infecțioasă felină (FIP).
FIPV poate apărea în urma unei mutații FECV la același animal.
Tranziția FIPV este puțin înțeleasă și poate fi influențată de o varietate de circumstanțe, inclusiv de răspunsul imunologic al pisicii.
Pisicile infectate cu FIPV pot prezenta febră, letargie, scădere în greutate, distensie stomacală (în forma umedă) și disfuncții ale organelor.

Cum se transmite FIP?

FCoV se poate răspândi prin contact direct între pisici, prin contaminarea indirectă a obiectelor sau a mediului, prin ingerarea fecalelor care conțin virusul și a picăturilor respiratorii de la o pisică infectată.

Contact direct:

Pisicile pot fi infectate cu coronavirusul felin (FCoV) și pot dezvolta ulterior FIP prin contact direct și apropiat cu o pisică infectată.
Deși virusul poate supraviețui într-o varietate de medii, acesta nu este transmis prin aer și necesită contact direct pentru a fi transmis de la o pisică la alta.
Aceasta înseamnă că pisicile trebuie să intre în contact cu un animal infectat sau cu o suprafață contaminată pentru ca virusul să se răspândească.
Îngrijirea, adulmecarea reciprocă, mușcăturile, împărțirea bolurilor de mâncare și alte interacțiuni apropiate sunt esențiale pentru transmiterea FIP între pisici, deoarece trebuie să fie prezente cantități mari de virus în salivă și în alte fluide corporale pentru ca infecția să apară.
De asemenea, este important de reținut că acest mod de transmitere nu garantează infectarea; chiar și atunci când sunt expuse direct, unele pisici pot să nu dezvolte niciun simptom din cauza faptului că structura lor genetică sau starea sistemului imunitar le oferă rezistență împotriva virusului.

Contact indirect:

Virusul poate fi, de asemenea, transmis indirect prin obiecte și medii contaminate.
Virusul poate supraviețui în mediu timp de mai multe săptămâni, în condiții adecvate.
Aceasta înseamnă că, chiar dacă o pisică nu a avut contact direct cu o felină infectată, ea poate fi infectată dacă intră în contact cu virusul din alte surse.
De exemplu, pisicile pot fi expuse la FIP prin intermediul așternutului sau al vaselor de mâncare contaminate cu așternutul unei pisici infectate, al altor pisici care se scarpină și se mușcă reciproc de blană sau care se joacă în zone în care o altă pisică a depus sau a vărsat fecale care conțin virusul.
Din acest motiv, este extrem de important ca zonele de toaletă, cum ar fi litierele, să fie curățate în mod regulat cu apă caldă și săpun (nu uitați să schimbați mănușile între utilizări), precum și să schimbați frecvent suprafețele absorbante, cum ar fi materialele de așternut și bolurile de mâncare, atunci când acestea devin murdare.
În plus, trebuie furnizate diete bogate în nutrienți și pline de antioxidanți pentru a ajuta la susținerea sistemului imunitar general al pisicilor și a maximiza apărarea acestora împotriva infecțiilor precum FIP.

Fecal-Oral:

Pisicile se pot infecta prin ingerarea virusului care a fost eliminat în fecalele unei pisici infectate.
Acest lucru se poate întâmpla atunci când o pisică își face toaleta după ce a intrat în contact cu fecale sau litieră contaminate.
Din acest motiv, trebuie luate măsuri de precauție extremă în gospodăriile cu mai multe pisici, deoarece buna igienă este esențială pentru reducerea riscului de expunere la FIP.
Toți proprietarii ar trebui să exercite o igienă corespunzătoare în mod regulat în cadrul gospodăriei lor feline: asigurarea curățării regulate a bolurilor de mâncare, evitarea paturilor și păturilor comune între pisicile din casă, precum și dezinfectarea o dată pe săptămână a tuturor suprafețelor la care acestea ar putea avea acces; cum ar fi mesele, paturile care încă nu sunt impermeabile nu ajungeți în zonele în care se vor scurge apele uzate etc.

Picături respiratorii:

Cu toate acestea, FIP poate fi, de asemenea, transmisă de la o pisică la alta prin intermediul picăturilor respiratorii atunci când o pisică infectată strănută sau tușește.
Deși transmiterea respiratorie a formei mai virulente de coronavirus enteric felin (FCoV) este mai puțin frecventă decât alte moduri de transmitere, cum ar fi contactul direct sau indirect, este totuși posibil ca o pisică sănătoasă să inhaleze virusul dacă se află suficient de aproape de un animal infectat atunci când acesta eliberează aceste particule infecțioase.  

FIP Factori de risc:

Pisicile sub vârsta de doi ani, peste vârsta de zece ani, de rasă pură sau din crescătorii, care trăiesc în medii supraaglomerate și cele cu sisteme imunitare compromise pot fi mai expuse riscului de a dezvolta FIP.

Vârsta: FIP este mai frecvent întâlnită la pisicile sub vârsta de 2 ani și peste vârsta de 10 ani.
Pisoii și pisicile mai în vârstă par să prezinte un risc mai mare.

Pisicile tinere și pisicile vârstnice au adesea un sistem imunitar imatur sau slăbit care le poate expune unui risc mai mare de a dezvolta FIP.
De asemenea, aceste grupe de vârstă tind să fie expuse mai frecvent la coronavirusul felin, deoarece pot trăi în interior cu alte pisici, pot ieși în aer liber pentru aventuri sau pot intra în contact cu alte pisici în adăposturi sau pisicării.

Rasa: Anumite rase, cum ar fi pisicile de rasă pură sau cele din crescătorii, pot prezenta un risc mai mare de FIP.

Pisicile provenite din crescătorii sau din linii de rasă pură pot fi predispuse în mod special la apariția FIP.
Abisinienii, bengalezii, birmanii, himalayenii, Ragdoll-urile și Rex-urile prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala în comparație cu alte pisici.
Alte rase de pisici, inclusiv birmaneza, Exotic Shorthairs, Manxes, persane și Russian Blues sunt, de asemenea, considerate mai susceptibile la FIP din cauza geneticii și a expunerii lor crescute în programele de reproducere.
Se crede că anumiți factori genetici asociați pisicilor persane (și raselor asociate acestora) le fac puțin mai puțin capabile decât alte specii de feline să controleze virusul care cauzează FIP – ceea ce le face mai predispuse la infecție în cazul în care intră în contact cu acesta.
Există dovezi care sugerează că pisicile persane sunt purtătoare de „alele predispozante” pentru această afecțiune, ceea ce le face vulnerabile atunci când sunt expuse la virusul care cauzează FIP, ceea ce înseamnă că proprietarii acestor rase orientate trebuie să ia măsuri pentru a asigura o mai bună apărare împotriva răspândirii virusului printre membrii gospodăriilor cu mai multe pisici.

Condiții de viață aglomerate:

Pisicile care trăiesc în condiții de aglomerație sau de stres prezintă un risc mai mare de a intra în contact cu coronavirusul felin, care poate duce la infectare și dezvoltarea ulterioară a PIF.
Unii factori de risc legați de traiul în condiții de aglomerație includ apropierea de alte pisici, resursele comune (cum ar fi vasele de mâncare, litierele și paturile) și sistemele imunitare slăbite din cauza stresului.
În special, expunerea la alte pisici este un factor important de transmitere, deoarece pisicile infectate elimină virusul în salivă sau în fecale.
Contactul strâns între pisici permite răspândirea mai ușoară a virusului.
În gospodăriile cu mai multe pisici și în adăposturi, este important să se reducă șansele de transmitere prin promovarea bunelor practici de igienă, cum ar fi dezinfectarea suprafețelor cu detergent de uz casnic și spălarea regulată a mâinilor între mângâierea diferitelor feline.

Genetică:

Unele pisici pot avea o predispoziție genetică care le face mai susceptibile de a dezvolta FIP.
Aceasta poate fi legată de sistemul lor imunitar sau de capacitatea lor de a controla coronavirusul felin.
Constituția genetică a unei pisici o poate face mai vulnerabilă la infecție, fie făcându-o incapabilă să recunoască și să lupte împotriva particulelor de virus invadatoare, fie făcând membranele sale celulare mai puțin rezistente împotriva virusului.
De asemenea, pot face ca anumite celule ale pisicilor să fie susceptibile la un răspuns imunitar care va declanșa inflamații ce vor duce la deteriorarea suplimentară a țesuturilor.
În plus, este posibil ca unele pisici să nu aibă capacitatea de a controla replicarea tulpinii periculoase de coronavirus felin asociată cu FIP, crescând astfel susceptibilitatea lor de a dezvolta această afecțiune.

Stres:

Stresul afectează negativ sistemul imunitar al pisicilor, reducându-le capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor.
Pisicile pot deveni stresate atunci când se confruntă cu orice schimbare semnificativă a mediului sau a rutinei lor – cum ar fi mutarea casei sau introducerea unui nou animal de companie.
Atunci când o pisică este expusă la factori de stres, organismul său eliberează hormoni care suprimă producția și funcția anumitor celule imunitare.
Acest lucru determină scăderea performanței generale a sistemului imunitar al pisicii, făcând-o mai susceptibilă nu numai la FIP, ci și la alte boli sau afecțiuni, cum ar fi cele cauzate de paraziți și bacterii.
Este important ca proprietarii de pisici să fie conștienți de modul în care stresul poate compromite imunitatea unei pisici și să ia măsuri pentru a atenua efectele acestuia atunci când este posibil.
De exemplu, dacă introduceți un nou animal de companie sau un nou membru al familiei în mediul familial, cea mai bună practică este să faceți acest lucru treptat, acordând animalelor de companie existente timp să se adapteze încet, fără a se supune unei presiuni prea mari.

Starea sistemului imunitar:

FeLV și FIV sunt infecții virale care afectează pisicile, ambele atacând sistemul imunitar al pisicii.
Prin urmare, pisicile cu un sistem imunitar slăbit din cauza oricăruia dintre virusuri au adesea dificultăți în a lupta împotriva altor boli sau afecțiuni, inclusiv FIP.
Pisicile cu boli subiacente, cum ar fi FeLV sau FIV, pot fi mai puțin capabile să organizeze un răspuns eficient împotriva infecției cu coronavirus atunci când sunt expuse la aceasta și este mai probabil să sucombe în urma dezvoltării bolii.
Pisicile subnutrite sunt, de asemenea, susceptibile de a dezvolta FIP.

Modalități de prevenire a FIP

Proprietarii de pisici pot contribui la reducerea riscului ca pisicile lor să contracteze FIP prin asigurarea vaccinărilor regulate, promovarea unui sistem imunitar sănătos și luarea unor măsuri adecvate de igienă și sanitație.

Vaccinarea

Vaccinarea este una dintre principalele modalități de reducere a riscului ca o pisică să dezvolte FIP.
Sunt disponibile vaccinuri care ajută la protejarea împotriva coronavirusului felin (FCoV), care poate cauza FIP la pisici.
Este posibil ca aceste vaccinuri să nu fie complet eficiente în prevenirea infecției, dar pot reduce șansele ca o pisică expusă să dezvolte o boală clinică și să aibă simptome severe asociate cu FIP.
Este important să rețineți că unele pisici pot avea deja anticorpi în urma expunerii anterioare și este mai probabil să fie rezistente la vaccinare; cu toate acestea, pisicile seronegative pentru FCoV la momentul vaccinării sunt mult mai puțin susceptibile de a prezenta simptome semnificative în cazul în care sunt infectate în viitor.

Promovarea unui sistem imunitar sănătos

Menținerea sănătății sistemului imunitar al pisicii poate ajuta la prevenirea FIP.
O nutriție adecvată este esențială în promovarea unei sănătăți bune și a unui sistem imunitar puternic.
Pisicile ar trebui să fie hrănite cu diete de înaltă calitate, adecvate speciei, care nu conțin umpluturi și subproduse.
Limitarea cantității de hrană uscată din dieta lor poate ajuta, de asemenea, la reducerea inflamației cauzate de carbohidrații din alimentație, precum și a altor boli legate de o nutriție deficitară, cum ar fi obezitatea, diabetul și infecțiile tractului urinar (UTI).
Examinările fizice regulate la medicul veterinar pot asigura că animalul dumneavoastră rămâne sănătos și că orice probleme de sănătate sunt identificate din timp.
Vaccinările regulate împotriva bolilor feline comune, cum ar fi boala bolii Carré și rabia, vor minimiza, de asemenea, riscul de infecțieasociat cu aceste boli.
Dacă pisicile trăiesc într-un mediu predispus la stres sau supraaglomerare – de exemplu, gospodării cu mai multe pisici sau adăposturi și centre de salvare – poate fi benefic să încercați să le oferiți jucării și stâlpi de zgâriat pentru activități de îmbogățire, împreună cu spațiu suficient între fiecare animal.

Măsuri de igienă și sanitație

Este important ca proprietarii de pisici să acorde o atenție deosebită implementării măsurilor de igienă și salubritate în jurul pisicilor lor pentru a reduce riscul de FIP.
Curățarea regulată a litierelor, a bolurilor de mâncare și de apă, a așternuturilor, a suprafețelor, a jucăriilor și a transportoarelor va contribui la minimizarea contactului cu virusul.
Practicarea unei bune spălări a mâinilor după manipularea obiectelor potențial contaminate va reduce, de asemenea, șansele de transmitere.
În gospodăriile cu mai multe animale sau în adăposturi, poate fi benefic să existe zone distincte utilizate doar de pisici individuale pentru a evita contaminarea încrucișată.
Atunci când îngrijiți o pisică bolnavă, preferați mănuși de unică folosință în timpul tuturor interacțiunilor până la finalizarea tratamentului.
Menținerea acestor zone curate de fecale și alte resturi, precum și oferirea de alimente proaspete pot reduce și mai mult răspândirea infecției de la un animal la altul.

Concluzie

Peritonita infecțioasă felină (FIP) este o boală virală severă la pisici, fără tratament cunoscut.
De obicei cauzată de o tulpină mutantă a coronavirusului felin, FIP este adesea fatală și poate afecta pisici de orice vârstă sau rasă.
Pentru a reduce riscul ca pisica dumneavoastră să dezvolte acest virus debilitant, se recomandă vaccinarea, precum și luarea de măsuri pentru a promova un sistem imunitar sănătos și pentru a menține o igienă și o salubritate corespunzătoare.
În cele din urmă, este important să fiți conștienți de faptul că, deși este posibil să nu eradicăm niciodată complet FIP, respectarea unor măsuri preventive solide poate ajuta la protejarea felinei dvs. de infecție – atât salvând-o de la suferință, cât și cruțându-i, eventual, viața.

error: Content is protected
0