Livrare în 1 zi din 15 depozite locale în toate regiunile SUA, Canada, Marea Britanie, țările UE, Orientul Mijlociu, America Latină, Asia, Australia și NZ.
Discutați cu chatbot-ul nostru Clawdia pentru răspunsuri instantanee sau trimiteți-ne un e-mail support@fipmed.co pentru răspunsuri în 2 ore.

Peritonita infecțioasă felină: Factori de risc FIP

Care sunt unii dintre factorii de risc ai FIP? Unele pisici sunt mai predispuse la FIP decât altele, chiar dacă Coronavirusul responsabil de această boală se găsește peste tot.
Mai jos sunt prezentați unii dintre factorii de risc care cresc riscul ca o pisică să dezvolte FIP.  Vârsta 50% dintre pisicile care dezvoltă FIP au mai puțin de 2 ani, deci au fost probabil infectate când erau pisoi, când sistemul lor imunitar era prea tânăr pentru a face față infecției cu FCoV.
Pisicile mai tinere și pisicile în vârstă au adesea un sistem imunitar imatur sau slăbit, ceea ce le poate expune unui risc mai mare de a dezvolta FIP.
De asemenea, pisoii tineri ar putea fi expuși la virus atunci când se aflau în crescătorii sau adăposturi.  Rasa ca factor de risc pentru FIP Anumite rase, cum ar fi pisicile de rasă pură sau cele din crescătorii, pot avea un risc mai mare de FIP.
Pisicile persane și rasele înrudite par să fie mai susceptibile.
Există dovezi care sugerează că pisicile persane sunt purtătoare de „alele predispozante” pentru această afecțiune, ceea ce le face vulnerabile atunci când sunt expuse la virusul care provoacă FIP.
Pisicile din crescătorii sau din linii de rasă pură pot fi deosebit de predispuse la FIP.
Abisinienii, bengalezii, birmanii, himalayenii, ragdoll-urile și Rex-urile prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta boala în comparație cu alte pisici.
Alte rase de pisici, inclusiv birmaneza, Exotic Shorthairs, Manxes, persane și Russian Blues sunt, de asemenea, considerate mai susceptibile la FIP din cauza geneticii și a expunerii lor crescute în programele de reproducere.
Se crede că anumiți factori genetici asociați pisicilor persane (și raselor asociate acestora) le fac puțin mai puțin capabile decât alte specii de feline să controleze virusul care cauzează FIP – ceea ce le face mai predispuse la infecție în cazul în care intră în contact cu acesta.  

Condiții de viață aglomerate Pisicile care trăiesc în medii aglomerate sau stresante, cum ar fi gospodăriile cu mai multe pisici sau adăposturile, pot avea un risc mai mare de expunere la coronavirusul felin, care poate crește probabilitatea de a dezvolta FIP.
Unii factori de risc de FIP legați de traiul în condiții de aglomerație includ apropierea de alte pisici, resursele comune (cum ar fi vasele de mâncare, litierele și paturile) și sistemele imunitare slăbite din cauza stresului.
Expunerea la alte pisici este un factor important de transmitere, deoarece pisicile infectate elimină virusul în saliva sau fecalele lor.
Contactul strâns între pisici permite răspândirea mai ușoară a virusului.
În gospodăriile cu mai multe pisici și în adăposturi, este important să se reducă șansele de transmitere prin promovarea bunelor practici de igienă, cum ar fi dezinfectarea suprafețelor cu un detergent de uz casnic și spălarea regulată a mâinilor înainte de a mângâia diferite feline.
De asemenea, este important să încurajați comportamentele sănătoase în rândul pisicilor, inclusiv asigurarea unui spațiu suficient pentru fiecare pisică, astfel încât acestea să nu se lupte pentru teritoriu.
Folosiți măsuri de control al dăunătorilor, cum ar fi tratamentele de prevenire a puricilor, dacă este necesar, și oferiți activități de îmbogățire, cum ar fi jucării/jucării/taurine de cățărat etc.
Asigurați-vă că pisicile sunt hrănite în mod egal, fără a fi nevoie să se „lupte” pentru mâncare și oferiți locuri de odihnă confortabile.  Genetica Unele pisici pot avea o predispoziție genetică care le face mai susceptibile de a dezvolta FIP.
Aceasta poate fi legată de sistemul lor imunitar sau de capacitatea lor de a controla coronavirusul felin.
Constituția genetică a unei pisici o poate face mai vulnerabilă la infecție, fie făcându-le incapabile să recunoască și să lupte împotriva particulelor de virus invadatoare, fie făcând membranele lor celulare mai puțin rezistente împotriva virusului.
De asemenea, pot face ca anumite celule ale pisicilor să fie susceptibile la un răspuns imunitar care va declanșa o inflamație ce va duce la deteriorarea suplimentară a țesuturilor.
În plus, unele pisici ar putea să nu aibă capacitatea de a controla replicarea tulpinii periculoase de coronavirus felin asociată cu FIP, crescând astfel susceptibilitatea lor de a dezvolta această afecțiune.  Stresul Stresul afectează negativ sistemul imunitar al pisicilor, reducându-le capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor.
Pisicile pot deveni stresate atunci când se confruntă cu orice schimbare semnificativă a mediului sau a rutinei lor, cum ar fi mutarea casei sau introducerea unui nou animal de companie.
Atunci când o pisică este expusă la factori de stres, organismul său eliberează hormoni care suprimă producția și funcția anumitor celule imunitare.
Acest lucru face ca performanța generală a sistemului imunitar al pisicii să scadă, făcând-o mai susceptibilă nu numai la FIP, ci și la alte boli sau afecțiuni, cum ar fi cele cauzate de paraziți și bacterii.
Majoritatea pisicilor care dezvoltă FIP au un istoric de stres cu câteva săptămâni sau luni înainte de apariția FIP.
Prin urmare, oferirea de activități de îmbogățire a mediului și minimizarea surselor potențiale de stres pot contribui la reducerea vulnerabilității animalelor de companie la această boală.  

Starea sistemului imunitar Pisicile cu sistemul imunitar compromis, cum ar fi cele cu virusul leucemiei feline (FeLV) sau virusul imunodeficienței feline (FIV), prezintă un risc mai mare de a dezvolta FIP.
FeLV și FIV sunt infecții virale care afectează pisicile, ambele atacând sistemul imunitar al pisicii.
Ca urmare, pisicile cu un sistem imunitar slăbit din cauza oricăruia dintre cele două virusuri au adesea dificultăți în a lupta împotriva altor boli sau afecțiuni, inclusiv FIP.
Pisicile cu boli subiacente, cum ar fi FeLV sau FIV, pot fi mai puțin capabile să organizeze un răspuns eficient împotriva infecției cu coronavirus atunci când sunt expuse la aceasta și este mai probabil să sucombe în urma dezvoltării bolii.
Cea mai bună modalitate prin care părinții de animale de companie pot reduce la minimum riscul ca pisica lor să dezvolte FIP este cunoașterea istoricului său de sănătate.
Vizitele regulate la medicul veterinar ar trebui să includă controale amănunțite ale stării generale de sănătate a animalului dumneavoastră de companie, inclusiv teste pentru depistarea acestor virusuri, astfel încât să puteți detecta din timp orice semn și să oferiți pisicii dumneavoastră îngrijirea și tratamentul adecvate, dacă este necesar.

error: Content is protected
0